Mihai Daniel

Multi traiesc cu senzati ca oamenii au evoluat foarte mult , ca suntem foarte educati , si avansul tehnologiei este incredibil .
Foarte multi oameni sunt nemultumiti de salariile lor , de faptul ca nu au ultimul model de mercedes , sau ca nu pot merge in vacanta nu stiu unde .
Pentru toti nemultumitii vreau sa le prezint un material video , poate vor vedea viata cu alti ochi .

In zilele noastre un copil incepe vizionarea programelor de desene animate la varsta de 8 luni si devine dependent de ele pana la varsta de 3 ani. Desenele animate sunt concepute si comercializate in asa fel incat copiii vor dori sa le vizioneze intr-un mod regulat. Oferta canalelor de televiziune este extrem de variata, astfel incat por fi urmarite desene animate educative, de relaxare sau chiar desene in care actiunile violente sunt explicite. Insa bineinteles ca nu toate programele difuzeaza desene violente sau care ofera un exemplu prost, dar in cazul in care observati ca copilul vostru urmareste un astfel de program total neadecvat varstei sale actionati imediat.
Copiii care urmaresc zilnic desene animate la televizor, cu timpul ajung sa devina dependenti de acesta. Alarmant este faptul ca cu cat petrec mai mult timp in fata televizorului, starea mentala si emotionala se deterioreaza. De asemenea un astfel de exces poate provoca multe probleme fizice, dar si leziuni ale creierului si ochilor.
Cercetarile psihologice au demonstrat ca acei copiii care urmaresc desene violente cu timpul devin indiferenti la suferintele altor oameni, probabilitatea ca si ei, la randul lor, sa devina violenti si agresivi fiind foarte mare. De asemenea, devin mai putin receptivi la durere si sunt mult mai susceptibili sa ii faca sa sufere pe cei din jur lor.
Fiecare copil are un erou preferat ales de cele mai multe ori dintre personajele animate. Insa acesti eroi fac anumite lucruri nefiresti pentru posibilitatile unui om. Fie ca se scufunda mult timp si nu se ineaca, sar de la inaltimi ametitoare si nu patesc nimic, toate aceste exemple expun realitatea intr-un mod fals, iar copiii foarte mici care nu deosebesc fantezia de realitate au tendinta sa actioneze in conformitate cu personajele preferate. Si ei cred ca pot atrage atentia celor din jur fara sa isi dea seama de riscul pe care il implica astfel de actiuni. Mai grav este faptul ca cei mai multi copii cresc purtand hainele eroilor preferati sau tot felul de gadget-uri, identificandu-se atat de mult cu acestia incat apar, in unele cazuri, serioase tulburati de personalitate episodice.
Pe de alta parte schimbarile rapide de culoare si flash-urile de lumina ce au mare viteza distrug celulele retinei. Deci, atunci cand alegeti un film de desene animate trebuie sa va asigurati ca este potrivit pentru varsta copilului si nu ii permite acestuia sa petreaca mult timp in fata ecranului.
Desenele animate trebuie utilizate in scopuri didactice ce actioneaza ca transmitatoare de informatii si stimulatoare ale creativitatii. Ca parinte, datoria ta este sa te uiti impreuna cu copilul la desne si intotdeauna sa ii explici diferenta dintre fictiune si realitate.

Cu multitudinea de jocuri educative existente astazi pe piata este dificil sa le selectati pe cele potrivite pentru copilul dumneavoastra. Nimeni nu doreste sa achizitioneze acele jocuri care sa fie lasate deoparte dupa scurt timp in camera de joaca. In general, cele mai bune jocuri educative sunt cele care implica activ copiii, ii determina sa gandeasca sau sa creeze ceva si cel mai important sunt distractive.
Sunt cateva considerente dupa care trebuie sa va ghidati cand doriti sa cumparati un lucru folositor pentru copil: acestea trebuie sa promoveze invatarea prin dezvoltarea a noi competente si intarirea celor deja existente, este indicat sa stimuleze creativitatea, sa incurajeze imaginatia si sa dezvolte abilitatile motorii fine.
In general jocurile educative ar trebui sa fie o provocare pentru cel mic, de aceea este important ca acestea sa nu fie prea dificile, deoarece apare frustrarea. Inainte de a le cumpara uitati-va la regulile de joc. Daca acestea sunt scrise pe mai mult de cateva pagini, luati in considerare cazul in care copilul dumneavoastra va fi dispus sa le invete (sau cazul in care acestea pot fi simplificate). Jocurile prea complexe cu siguranta vor fi uitate intr-un colt de raft, in schimb cele clasice, rapid de invatat, dar greu de perfectionat (Dame, Sah, Othello, Monopolly) sunt susceptibile de a fi jucate in mod repetat. Pentru copiii ceva mai mici incercati un joc de puzzle, joc care ii va ajuta in dezvoltarea abilitatilor motorii fine.
Cautati intotdeauna jocuri distractive si activitati care se concentreaza pe dezvoltarea diferitelor competente. De exemplu, optati pentru un joc care ajuta perfectionarea abilitatilor de rezolvare a problemelor. Incepand de la cele cu sarcini usoare, gradul de dificultate trebuie sa creasca treptat pana ajunge la un nivel destul de ridicat.
Nu treceti cu vederea jocurile clasice. Chiar daca apar tot felul de noi jocuri, cele calsice se dovedesc a fi de cele mai multe ori bune pentru orice varsta. Un joc nu are nevoie de o brosura de 20 de pagini de instructiuni pentru a va ajuta copilul sa invete lucruri noi, optati cu incredere pentru cele populare jucate chiar si de dumneavoastra in copilarie.
Iata o idee: incercati sa cautati jocuri educative in locuri mai putin obisnuite decat cele in care jocurile se gasesc pe raft doar pentru a fi vandute. Magazinele de arta au adesea seturi de jocuri foarte impresionante (diferite planse de colorat si culori gen guase, tempera, modelare prin plastilina sau lut).
Un alt criteriu dupa care sa va ghidati cand achizitionati jocuri tine de calitatea voastra de cumparator. Ganditi-va daca voi ati dori sa va jucati cu un astfel de joc si daca va atrage, mai mult ca sigur ca si copilul vostru va fi incantat.

Nu putini sunt parintii care spun ca “este greu sa cresti un copil!”. Intr-adevar, nu este usor, dar poate fi placut si interesant daca esti dispus sa accepti provocarile ce iti sunt aduse de fiecare zi. Iar bucuria resimtita atunci cand se vad primele roade ale muncii depuse si, mai tarziu, incantarea parintelui ce stie ca a format un OM sunt incomensurabile.
Inca din primii ani de viata copilul este foarte curios de tot ce se intampla in jurul sau. Este la fel de atent si atunci cand tine in mana un banal creion si atunci cand vede trecand o trupa de saltimbanci. Creierul sau, pana in jurul varstei de sapte ani, este ca un adevarat burete care are o capacitate de absorbtie uimitoare. De ce sa nu ne dedicam o mare parte din timpul de care dispunem pentru a contura un frumos profil … cerebral micutului? Poezioare si cantecele vesele, ce este bine sau rau / frumos sau urat spuse intr-o maniera pozitiva folosind un ton cald, sa ii acordam toata atentia si dragostea de care are nevoie. Astfel de lucruri marunte, de multe ori plictisitoare sau chiar jenante pentru un adult, constituie una dintre cele mai temeinice fundatii pentru “turnul” cu care vrem sa ne mandrim.
Primele si cele mai puternice contacte, ca intensitate, copilul le are cu familia sa, parintii fiindui primii prieteni si primii educatori. De la ei isi va insusi copilul primele lectii despre morala, onestitate, valoarea de om. Bineinteles ca nu i se vor preda astfel de invataminte. Micul “burete” va absorbi pana la ultima picatura cel mai mic gest sau cel mai fugar zambet. Va fi atent la toate vocile care il inconjoara, va deveni un adevarat expert in intonatii. O floare pentru a creste si inflori are nevoie doar de apa si soare. Un copil pentru a creste are nevoie doar de paine si apa. Insa pentru a creste bine si frumos, mai trebuie adaugate si careva “e-uri”: dragoste parentala, recunoasterea si aprecierea propriilor reusite si, nu in ultimul rand, atentie.
Primii pasi ai copilului in societate sunt foarte importanti. Plecand de acasa cu un bagaj solid de incredere in propria sa persoana si de cunostinte destul de bine fixate dublate de exemple despre morala, virtute sau etica, va reusi cu lejeritate sa evite nivelurile promiscue ale societatii, va putea face o diferenta cat mai exacta intre valoare si nonvaloare. La temelia de care am amintit mai sus, el singur va adauga noi caramizi, construind un edificiu sigur si stabil.

Progrmale de televiziune difuzate pe numeroasele canale existente la noi in tara si nu numai reprezinta un adevarat pericol pentru copiii de toate varstele. Fiecare familie are o preferinte diferite in ceea ce priveste orele petrecute in fata televizorului. Unii aleg sa vizioneze emisiuni foarte rar, altii au programe pe care le urmaresc zilnic dar, mai exista si o a treia categorie pentru care televiziunea este o a doua natura. Ceea ce conteaza cu adevarat este constientizarea pericolului pe care il reprezinta televizorul pentru copiii si apoi stabilirea unui set de reguli ce ar trebui respectate cu strictete.
In primul rand, aceste reguli trebuie sa se aplice pentru toti membrii familiei, nu doar pentru copiii. Asigurati-va ca explicati cat mai clar motivele pentru care doriti sa recurgeti la aceste limite. Daca va faceti intelesi de toata lumea este foarte probabil sa se respecte ceea ce ati hotarat de comun acord. Cateva motive importante ar putea fi pierderea in greutate, diminuarea violentei, mai mult timp liber pentru a-l petrece impreuna.
In al doilea rand desemnati un spatiu din casa fara televizor. Folositi aceasta zona sa creati un loc de joaca pentru copiii. Umpleti acest spatiu cu jucarii creative care permit copiilor sa isi foloseasca imaginatia. In functie de copil, puteti opta pentru a face, de exemplu, o zona de servit ceaiul sau o mini sala de dans sau balet, mai puteti monta o pista de masini sau puteti creea conditiile necesare desfasurarii unei lupte cu sabia.
In al treilea rand nu trebuie eliminat televizorul. Alegeti un moment in care toata familia se poate uita la o anumita emisiune. Mai mult, folositi televizorul ca pe o recompensa, nu ca pe un lucru obisnuit. Astfel, pentru a vedea anumite emisiuni, copiii trebuie inainte sa ajute la diferite treburi casnice, sa isi faca temele sau sa indeplineasca alte sarcini.
Chiar daca urmariti impreuna emisiuni la televizor tineti cont si de calitatea acestora. In functie de varsta copilului alegeti acele programe care mai degraba sunt educative pentru micut decat distractive. De exemplu decat o ora petrecuta privind la desene animate, copilul mai bine urmareste un documentar despre natura, animale, calatorii. La fel de educative sunt si emisiunile dedicate copiilor unde este imbinata distractia si invatarea intr-un mod ingenios.
Tineti minte faptul ca este nevoie de aproximativ 21 de zile pentru a crea un obicei, iar cea mai buna modalitate de a stimula imaginatia unui copil se face prin intermediul jocului.

Intotdeauna noul si vechiul au starnit vii controverse, partizanii uneia sau alteia dintre tabere aducand argumente de necontestat, in viziunea lor. Cu toate acestea, de cele mai multe ori noul a avut castig de cauza in marea majoritate a … infruntarilor. Care este cea mai buna modalitate de a ne ajuta copiii sa invete? Folosind mediul online sau metoda traditionala creion-hartie? Dilema persista de cativa ani si va mai dainui inca pe-atat. Insa revolutia informatica careia ii suntem creatori si beneficiari deopotriva, inclina si de data aceasta balanta in favoarea nou-venitului.
Noul mediu, cel online, inca ne mai ofera alternative. Cartile fizice, din carton si hartie mai pot fi colorate cu creionul, paginile mai pot fi rupte sau indoite, cartea mai poate fi “ratacita”. Daca preferam ca metoda principala de citire sau invatare sa fie cea clasica, atunci trebuie sa fim atenti la ceea ce cumparam, avand ca repere varsta si inclinatiile native ale copilului. Insa ii putem dezvolta si noi diferite interese. Plimbarile in natura pot fi asociate cu povestiri si explicatii despre plante sau animale, cerul instelat poate capata noi dimensiuni, particica de planeta cunoscuta poate fi alaturata unor alte parti descoperite prin excursii la munte sau la mare, de exemplu. Iar pentru facilitarea acumularii de noi informatii, vechile carti pot fi prezente in rucsac, sau informatiile pot fi accesate chiar in mijlocul naturii – prin intermediul laptop-urilor sau tabletelor – oferta site-urile specializate sau soft-urile speciale ii pot aduce copilului un plus de cunostinte bine-meritat. In aceeasi modalitate interactiva pot fi abordate domenii precum istoria, fizica sau biologia.
Nu cu mult timp in urma, detinerea unui PC era vazuta ca un adevarat lux. Astazi, din ce in ce mai multe scoli au un numar semnificativ de “calculatoare” cu ajutorul carora copiii interactioneaza cu o lume noua. Bibliotecile au si ele baze digitale din ce in ce mai cuprinzatoare, librariile virtuale au in portofoliu atat carti “vechi” cat si carti electronice, acoperind cea mai mare vastitate de domenii. Noile formate in care informatiile redate sunt si ele facil de achizitionat. Astfel, este mult mai usor de transportat si manipulat un eReader sau un stick de memorie – in care spatiul pentru depozitare este imens – decat un teanc de carti. Iar in ceea ce priveste comoditatea lecturii, noile forme de prezentare au un avantaj major. Cat despre placerea lecturii si tabieturile asociate acesteia … ramane sa mai discutam!

Daca ne aducem bine aminte si suntem putin obiectivi, pentru multi dintre noi primele experiente legate de carti si de citit nu sunt chiar cele mai fericite. Unii dintre noi am suportat diferite masuri punitive pentru ca nu intelegeam anumite carti, altii eram pedepsiti ca citeam altceva decat lecturile de vacanta impuse, iar cei ramasi in afara acestor doua categorii eram fericiti toata ziua pentru ca puteau juca nestingheriti sotronul sau fotbal!
Revenind la dimensiunea copilariei, placerea lecturii poate fi insuflata micutilor inca din perioada premergatoare deprinderii cifrelor, literelor si a cuvintelor. Incearcati sa ii atrageti atentia copilului ca cititi. Fie ca este vorba de un ziar, o revista sau o carte cereti-i sa faca putina liniste. Mai mult, invitati-l si pe el in bratele voastre pentru a citi impreuna. Mimarea gesturilor unui cititor, si, mai tarziu, imitarea pozitiei adoptate in timpul lecturii sunt deprinderi care se formeaza prin copierea comportamentului. Atunci cand ii cititi o poveste sau o poezie tineti cartea astfel incat copilul sa poata vedea textul si mana dumneavoastra care urmareste randurile. Cititi cu voce tare si un ton placut, cerandu-i micului invatacel sa repete sau, daca varsta ii permite, sa reproduca ideea povestii folosind cuvintele lui. Nu trebuie neglijata nici prezenta cartilor in camera sa. O mica biblioteca sau doar cateva rafturi la care accesul este facil este recomandarea specialistilor privind mesajul subliminal prin care copilul este indemnat sa citeasca. Cartile trebuie sterse de praf, asezate intr-o anumita ordine etc. Pentru a-i creste interesul pentru citit, ii puteti sugera sa aseze cartile citite pe un raft iar cele necitite pe un altul. Atunci cand raftul cu “necitite” va fi gol, va avea dreptul sa isi aleaga ce carti ii plac lui. Inainte de a ajunge la un asemenea nivel, trebuie urmat un numar de pasi: de la cartile de colorat se trece la cele care au si text scris. Acum este foarte important sa i se trezeasca interesul celui mic pentru a sti intelesul exact al cuvantului sau expresiei care nu au fost pe deplin insusite. Iar pentru aceasta aveti dictionarul la indemana. Incet si cu rabdare, micul cititor isi va forma preferintele literare, va putea sa isi aleaga singur diferite titluri in cunostinta de cauza.
Tot in perioada de inceput puteti lucra la comportamentele asociate lecturii. Locul si pozitia in care sta, ora/orele la care prefera sa citeasca, pozitia si felul in care tine cartea. Un alt aspect este legat de obisnuinta de a vorbi si de a scrie despre cele citite.
Pentru deprinderi corecte, aveti nevoie de timp si de rabdare. Acest memento ar trebui sa devina sintagma cu care sa va incepeti ziua.
Lectura placuta!

Pentru o dezvoltare armonioasa pe toate planurile un copil are nevoie de o mare sustinere, iar aceasta sustinere este data intotdeauna de familie.
Societatea de astazi promoveaza ca modalitate de a rezolva lucrurile intimidarea, iar copiii crescuti intr-un astfel de mediu, odata ajunsi la maturitate vor fi si ei la fel de timizi si supusi, sau din contra vor deveni niste tirani pentru a putea reusi in viata.
Cand un copil da semne ce indica o stima de sine scazuta, parintele este pus in situatia de a actiona cat mai prompt. Nu este o sarcina usoara, dar cu atentie sporita si implicare, micutul poate depasi aceste probleme. Astfel, pentru a preintampina dificultati de genul acesta si pentru a le rezolva pe cele deja aparute, tineti cont de urmatoarele idei, nu foarte complicate, dar care dau rezultate uimitoare.
Niciodata sa nu va fie rusine sa spuneti “Te iubesc!”. Este cea mai usoara modalitate de a va exprima afectiunea dar si o oportunitate prin care aratati celor dragi cat de mult ii pretuiti.
Spuneti-i copilului ca indiferent de situatie si de ceea ce s-ar putea intampla intotdeauna veti fi langa el. De asemenea vorbiti-i deschis, fara minciuni sau disimulari ale realitatii, iar ei va vor crede si va vor fi aproape.
Fiti disciplinati, fermi cu ei, dar nu maniosi sau rautaciosi. Uneori cateva cuvinte dor mult mai rau decat o bataie.
Invatati-va copilul sa isi asume responsabilitatea pentru greselile comise. Decat sa ii luati apararea, mai indicat este sa il ajutati sa infrunte realitatea si sa gaseasca o modalitate de rezolvare a problemelor intampinate.
Incurajati activitatile in aer liber, sunt foarte benefice din punct de vedere al sanatatii, dar ajuta si in consolidarea relatiei parinti-copiii.
Lasati-va copilul sa se exprime liber. Nu il intrerupeti in timp ce vorbeste, nu ii terminati propozitiile si intotdeauna ascultati cu mare atentie ceea ce are de comunicat.
Daca copilul creaza anumite lucruri (deseneaza, modeleaza, decupeaza) sau alege (o hainuta, o jucarie) nu dezaprobati gestul. Chiar daca nu va incanta alegerea sau creatia lui nu il dezamagiti ci din contra, aratati-i cat de valoros este lucrul creat de el.
Atunci cand vorbiti despre copilul dumneavoastra in fata altor persoane si acesta este prezent, aveti mare grija la cuvintele pe care le spuneti despre el. Incercati sa nu il faceti de ras in fata celorlalti.
Stima de sine nu se preda. Este o caracteristica afectiva care se dobandeste, invata si perfectioneaza de-a lungul timpului, iar cel important este sa acordati timpul necesar insusirii acesteia.

Comunicarea cu un copil este mult mai dificila decat pare. Este vital ca parintii sa invete cum sa isi dezvolte abilitatile de comunicare in asa fel incat sa reuseasca sa rezoneze cu nevoile si dorintele propriului copil si nu numai. O buna comunicare cu copilul inca de mic v-a avea efecte benefice asupra dezvoltarii psiho-morale, cognitive, afective si sociale.
In continuare sunt prezentate cateva idei care va vor ajuta sa facilitati procesul comunicarii cu copilul.
Incercati ca in momentul in care doriti sa transmiteti ceva copilului sa stati la nivelul acestuia, avand un contact direct cu ochii lui tocmai pentru a indeparta orice urma de timiditate.
Cand doriti ca copilul sa va asculte recurgeti la un mic “truc”: atingeti-l usor pe umar inainte de a-i vorbi, pronuntati-i numele si spuneti ceea ce aveti de comunicat. In felul acesta i-ati captat toata atentia. Iar pentru a-i dezvolta abilitatile de ascultare, soptiti-i la ureche diferite lucruri, cum ar fi “vrei sa mergem in parc?”.
Intotdeauna pastrati contactul vizual cu micutul dumneavoastra. Facand acest lucru copilul va invata mai tarziu ca printr-un contact vizual direct scade simtitor probabilitatea aparitiei anumitor neaintelegeri si deschiderea fata de persoana din fata va fi mult mai mare si eficienta de ambele parti.
Pentru o buna dezvoltare cognitiva, invatati-l sa vorbeasca despre tot ceea ce observa in jurul sau. Daca copilul urmareste o emisiune la televizor, dupa terminarea acesteia incurajati-l sa va povesteasca ce a vazut.
La fel de important este si tonul pe care il folositi cand discutati cu copilul. Un ton autoritar, care inspira teama va bloca orice initiativa venita din partea acestuia. Daca vorbiti cu un ton cald, ocrotitor, copilul va avea incredere in dumneavoastra, devenind un bun prieten pentru el, un titlu pe care orice parinte si-l doreste.
Fiti foarte atenti la cuvintele pe care le adresati copilului. Incarcatura afectiva (fie ca este pozitiva sau negativa) pe care o transmiteti prin intermediul cuvintelor este receptionata de copil la nivel subconstient si il influenteaza destul de mult. Desi considerati ca puteti disimula anumite situatii, un copil intotdeauna va simti ca ceva nu este in regula si se va comporta pe masura. Cel mai indicat este sa fiti sinceri, indiferent de problema intampinata. Astfel, o sa creasca si increderea micutului in dumneavoastra.
Nu in ultimul rand amintiti-i tot timpul ca il iubiti, atat prin vorbe, dar mai ales prin gesturi, fapt ce il va ajuta sa dezvolte o stima de sine echilibrata.

Daca intr-o zi copilul tau a mancat tot, fara sa faca nazuri nici la legumele din ciorbita si nici la orezul de la felul doi, iar a doua zi a vrut sa manance doar prajitura de la finalul mesei, nu trebuie sa te alarmezi! Este de ajuns sa fi atenta la starea lui din timpul zilei – inainte de masa – si, de ce nu, sa fi atenta la cat ii pui in farfurie si cum arata mancarea.
Cu putina atentie si un dram de spirit de observatie – calitati pe care desigur le-ai exersat de multe ori pana acum – poti sa iti dai seama daca micutul sufera de vreo afectiune ce ii afecteaza apetitul. Infectiile virale (guturai, gripa, otita, rino-faringita etc.) sau infectiile bacteriene (digestive, pulmonare etc.) aflate la debut sau deja bine instalate pot fi cauze reale ale refuzului de a manca. O alta categorie importanta a cauzelor care pot influenta apetitul micutului este data de “afectiunile” psihologice. Printre cele mai frecvente astfel de cauze intalnim stress-ul, emotiile puternice (pozitive sau negative), agitatia – manifestata adeseori printr-o stare de nervozitate nejustificata. Ce este de facut? In cazul unei afectiuni mai “serioase” este recomandat sa anuntati medicul pediatru sau de familie, in cazul unei/unor acumulari de natura psihologica trebuie mers pe “firul” problemei pentru a indeparta factorul determinant.
Unul dintre cele mai la indemana secrete in alcatuirea mesei copilului este diversittatea alimentelor si aici ne referim la culori, gusturi texturi. Cu cat o farfurie “contine” mai multe culori, cu atat este mai atractiva. O salata de legume “stropita” din abundenta cu remarci privitoare la gust si la calitatile culorilor este mult mai interesanta si mai imbietoare decat o felie de paine cu unt, de exemplu. Laptele, unul dintre alimentele de baza la varsta copilariei, este mult mai delicios daca i se face “reclama” linguritei cu care a-ti adaugat miere sau zahar. La fel ca povestile cu zmei sau feti-frumosi citite seara, inainte de culcare, mancarea are si ea povestile ei!
Un alt truc de succes in incercarea de a-l determina pe micut sa manance consata in integrarea acestuia in procurarea, prepararea si servirea alimentelor. La piata sau la magazin cereti-i parerea privitoare la ce trebuie cumparat, si in acelasi timp, vorbiti-i despre calitatile produselor cumparate. Daca este suficient de mare, poate deveni “ajutorul” de nadejde in spalarea legumelor sau in aranjatul mesei.
Transformati servitul mesei intr-un ritual vesel, dar … serios!